Prima atestare documentara a existentei unor comunitati de ţigani este din anul 1068, din timpul Imperiului Bizantin. Ţiganii au fost denumiti in diferite feluri de popoarele cu care au intrat in contact: "arami" (armean, pagân), "faraontseg" (gloata), "bohemien" (din Boemia), "tartares" (tatar), "gypsy" (egiptean), "saracin" (arab), "athinganoi" (tigan). Despre locul de origine al ţiganilor exista mai multe teorii. Unii specialisti (romanologi) considera ca acestia ar proveni din Egipt, in timp ce altii avanseaza ipoteza nord-vestului Indiei, in provincia Punjab. Este sigur insa ca migratia ţiganilor catre Europa - alaturi de alte grupuri etnice orientale - s-a facut treptat cu opriri prin Grecia, Bulgaria, Serbia, Tara Româneasca, Moldova, Transilvania, dar si in vestul continentului.
Etnonimul "rrom" (din grecescul "rhomaios", denominatie pentru locuitorii Imperiului Roman, iar dupa crestinare, pâna la prabusirea Imperiului, pentru crestinii Bizantului), alaturi de "sinto" (ţiganii din spatiul germanic) si "kalo" (ţiganii din spatiul hispanic) defineste o comunitate etnica transfrontaliera, cu limba si cultura distincta. In ultimii ani, in majoritatea tarilor lumii organizatiile etnice au reusit sa impuna denumirea de "rom", lucru acceptat si de autoritatile respectivelor state. In România, dupa ce Ministerul Afacerilor Externe a inaintat un Memorandum catre Guvern solicitând ca in evidentele oficiale sa se foloseasca termenul de "tigan" si nu de "rrom", evitându-se astfel posibila identificare a romanilor cu membrii acestei etnii, organizatiile ţiganilor au protestat si s-a convenit asupra formulei "rrom".
Prezent pe:
