Deceniul al patrulea al secolului trecut avea sa fie insa cumplit pentru foarte multi ţigani. In noiembrie 1940, Ministerul de Interne, la recomandarea Ministerului Sanatatii, interzisese ţiganilor "nomazi" deplasarea, pe motivul ca transmit tifos. Anul urmator, un recensamânt secret recenza 208.700 de ţigani, despre care se spunea ca ar contamina "rasa româneasca". Un decret regal din 1942 trasa liniile spolierii si desemna criteriile de deportare pentru ţigani. S-a inceput prin confiscarea bunurilor, prin Centrul national de românizare. Apoi s-au rationalizat alimentele iar ţiganii "amorali" au fost expediati la munci publice in Transnistria. Ţiganii "nomazi" au fost primii atinsi de persecutii. Presedintele Consiliului de Ministri a ordonat deportarea lor in Transnistria, pe satre. O alta categorie, "semi-nomazii", au fost si ei selectati pentru deportare. La 11 august, inspectorul general scria ministrului de interne ca deportarea ţiganilor nomazi, decretata la 1 mai, era aproape terminata, prin faptul ca 84% dintre ei ajunsesera in Transnistria. Au urmat ţiganii "sedentari". Unul din criteriile de deportare era absenta bunurilor, dar proprietatea unui teren sau a unei case nu i-a putut dispensa pe multi de deportare.
Evacuarea a inceput la 12 septembrie 1942. Un comandant insotea fiecare tren, iar garzile primisera instructiuni sa traga in caz de nevoie. Au fost pregatite noua trenuri pentru a-i transporta, din diferite regiuni. Nu s-a permis decit un bagaj de mâna. Ceea ce ramânea in urma, era confiscat. In opt zile, 30.176 de ţigani sedentari au fost plasati in Transnistria. Alti 18.260 de ţigani "mai putin periculosi", recenzati pentru urmatorul transport, ar fi trebuit sa soseasca in primavara anului 1943, dar, neasteptata inaintare a frontului a zadarnicit acest plan. Sosirea "sedentarilor" a amplificat dezastrul. La 25 noiembrie 1942, 309 ţigani decedasera. Decesul prin inanitie nu era rar, distributia alimentara fiind insuficienta. Tifosul i-a atins pe mii dintre deportati. In timpul iernii 1942 - 1943, 3-4.000 de ţigani au murit de tifos. Unii au murit de frig, fiind sarac imbracati sau goi. Altii, aici datele sunt inca contradictorii, au fost impuscati. Comisia româna pentru victimele Holocaustului a estimat ca circa 36.000 ţigani ar fi murit in Transnistria, dar alte estimari propun o cifra cu mult mai mare.
Prezent pe:
